INTERPÚS, -Ă,interpuși, -se, s. m. și f. (Rar) Persoană care intervine, ca mijlocitor, între alte două persoane (spre a le face să ajungă la o înțelegere, spre a le ușura o tranzacție etc.); mijlocitor. – V. interpune. (Sursa: DEX '98 )
INTERPÚS, -Ăs.m. și f. (Rar) Mijlocitor. ♦ Persoană care apare într-un act juridic în locul adevăratului interesat. [< interpune]. (Sursa: DN )
INTERPÚS, -Ăs. m. f. mijlocitor. ◊ persoană care apare într-un act juridic în locul adevăratului interesat. (< interpune) (Sursa: MDN )
INTERPÚS s. v. intermediar, mediator, mij-locitor. (Sursa: Sinonime )
interpús s. m., pl. interpúși (Sursa: Ortografic )
INTERPÚNE,interpún, vb. III. Refl. A interveni ca mijlocitor între două persoane (spre a le face să ajungă la o înțelegere); a mijloci. ♦ A se amesteca în relațiile dintre două persoane. ♦ Tranz. A pune ceva între... – Din lat. interponere (după pune). (Sursa: DEX '98 )
A INTERPÚNE interpúntranz. A pune între două lucruri sau ființe pentru a modifica mediul. /<lat. interponere (Sursa: NODEX )
A SE INTERPÚNE mă interpúnintranz. 1) A interveni între două persoane pentru a le aduce la o înțelegere. 2) A se amesteca în relațiile dintre două persoane. /<lat. interponere (Sursa: NODEX )
INTERPÚNEvb. III.1.tr., refl. A pune, a se depune ceva între (două obiecte, două momente etc.). 2.refl. A mijloci. ♦ A se amesteca în raporturile, în legăturile dintre mai multe persoane. [P.i. interpún. / cf. lat. interpono, fr. interposer, după pune]. (Sursa: DN )
INTERPÚNEvb. I. tr., refl. a (se) pune între..., a (se) intercala. II. refl. a mijloci. ◊ a se amesteca în raporturile dintre două persoane. (după lat. interponere) (Sursa: MDN )
