INTEROGATÍV, -Ă, interogativi, -e, adj. Care exprimă o întrebare; întrebător. – Din fr. interrogatif. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

INTEROGATÍV, -Ă adj. Care exprimă o întrebare; întrebător. ◊ Propoziție interogativă (și s.f.) = propoziție prin care se formulează direct sau se reproduce o întrebare. [Cf. lat. interrogativus, fr. interrogatif]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

INTEROGATÍV, -Ă adj. care exprimă o întrebare. (< fr. interrogatif, lat. interrogativus) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

INTEROGATÍV adj. întrebător. (Ton ~.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

interogatív adj. m., pl. interogatívi; f. sg. interogatívă, pl. interogatíve (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

INTEROGATÍV ~ă (~i, ~e) și adverbial Care conține o întrebare; întrebător. /<fr. interrogatif (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard