Dex internat, internat, definiţie internat, dex.ro Mobile

INTERNÁT, internate, s. n. 1. Așezământ școlar în care elevii primesc locuință și întreținere. 2. Stagiu de practică efectuat în spitale și în clinici de studenții în medicină din ultimii ani. – Din fr. internat. (Sursa: DEX '98 )

INTERNÁT s.n. Instituție școlară în care locuiesc și iau masa elevi; situația unui elev intern. ♦ Funcția unui medic angajat prin concurs sau a unui student în medicină care face practică la un spital și are și locuința acolo. [Cf. fr. internat]. (Sursa: DN )

INTERNÁT s. n. 1. instituție anexă a unei școli care asigură elevilor locuință și masă. 2. stagiu de pregătire a studenților în medicină în practică retribuită în clinică sau spital. (< fr. internat) (Sursa: MDN )

INTERNÁ, internez, vb. I. Tranz. 1. A instala un bolnav într-un spital pentru tratament; a spitaliza. ◊ Refl. S-a internat pentru operație. 2. A sili pe cineva să stea (închis) într-un ospiciu, într-o școală de corecție, într-un lagăr etc., pentru a-l ține sub supraveghere, pentru a-l reeduca etc. – Din fr. interner. (Sursa: DEX '98 )

A INTERNÁ ~éz tranz. 1) (bolnavi, accidentați, răniți) A instala în spital pentru tratament medical; a spitaliza. 2) (persoane) A închide într-un ospiciu sau într-un loc de detenție, pentru a ține sub supraveghere sau pentru reeducație; a izola de societate. /<fr. interner (Sursa: NODEX )

INTERNÁT ~e n. 1) Școală în care elevii sunt asigurați cu locuință și hrană. 2) Practică efectuată de studenții de la instituțiile de medicină (într-un spital sau într-o clinică) în ultimii ani de studii. /<fr. internat (Sursa: NODEX )

INTERNÁ vb. I. tr. 1. A instala în spital (un bolnav) pentru tratament. 2. A închide (pe cineva) într-un lagăr, într-un ospiciu etc. pentru a fi ținut sub supraveghere. [< fr. interner, it. internare]. (Sursa: DN )

INTERNÁ vb. I. tr., refl. a (se) instala în spital pentru tratament sau operație. II. tr. 1. a încredința unui institut specializat pe un minor sau pe cineva suferind de o anomalie fiziologică sau psihică. 2. a închide (pe cineva) într-un lagăr, într-un ospiciu etc., pentru a fi ținut sub supraveghere. (< fr. /s'/interner) (Sursa: MDN )

interna verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) interna	internare	internat	internând	singular	plural
		(a) interna	internare	internat	internând	internează	internați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	internez	(să) internez	internam	internai	internasem
	a II-a (tu)	internezi	(să) internezi	internai	internași	internaseși
	a III-a (el, ea)	internează	(să) interneze	interna	internă	internase
plural	I (noi)	internăm	(să) internăm	internam	internarăm	internaserăm, internasem*
	a II-a (voi)	internați	(să) internați	internați	internarăți	internaserăți, internaseți*
	a III-a (ei, ele)	internează	(să) interneze	internau	internară	internaseră

* Formă nerecomandată

internat adjectiv		masculin		feminin
internat adjectiv		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	internat	internatul	internată	internata
nominativ-acuzativ	plural	internați	internații	internate	internatele
genitiv-dativ	singular	internat	internatului	internate	internatei
genitiv-dativ	plural	internați	internaților	internate	internatelor
vocativ	singular	—		—
vocativ	plural	—		—