INTERMITÉNȚĂ, intermitențe, s. f. Întrerupere, lipsă de continuitate în desfășurarea unei acțiuni, a unui proces etc.; discontinuitate. ◊ Loc. adv. Cu intermitență = în mod intermitent. – Din fr. intermittence. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

INTERMITÉNȚĂ s.f. Caracterul a ceea ce este intermitent; întrerupere, lipsă de continuitate. [Cf. fr. intermittence, it. intermittenza]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

INTERMITÉNȚĂ s. f. caracter intermitent; întrerupere; discontinuitate. (< fr. intermittence) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

INTERMITÉNȚĂ s. discontinuitate. (~ unui proces.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

intermiténță s. f., g.-d. art. intermiténței; pl. intermiténțe (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

INTERMITÉNȚĂ ~e f. 1) Caracter intermitent. 2) Oprire de scurtă durată în desfășurarea unei acțiuni, a unui proces; lipsă de continuitate; întrerupere; pauză; discontinuitate. /<fr. intermittence, it. intermittenza (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard