INTERCEPTÁRE, interceptări, s. f. Acțiunea de a intercepta și rezultatul ei; intercepție. – V. intercepta. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

INTERCEPTÁRE s.f. Acțiunea de a intercepta și rezultatul ei; intercepție. [< intercepta]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

interceptáre s. f., g.-d. art. interceptării; pl. interceptări (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

INTERCEPTÁ, interceptez, vb. I. Tranz. A prinde, a reține un obiect în timpul mișcării lui; a surprinde și a controla o convorbire telefonică, o corespondență între două persoane etc. – Din fr. intercepter. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

A INTERCEPTÁ ~éz tranz. 1) (obiecte în mișcare) A prinde pe neașteptate. 2) (obiecte în zbor) A descoperi și a urmări cu ajutorul unei instalații speciale. 3) (convorbiri telefonice) A asculta fără permisiune. 4) (corespondență) A deschide și a citi fără permisiune. /<fr. intercepter (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

INTERCEPTÁ vb. I. tr. A reține un obiect în timpul mișcării lui. ♦ A prinde, a surprinde ceva adresat, destinat altcuiva, (spec.) o scrisoare, o comunicare. ◊ (Sport) A intercepta o minge = a interveni schimbând direcția unei mingi. [< fr. intercepter]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

INTERCEPTÁ vb. tr. a reține un obiect în timpul mișcării lui. ◊ a (sur)prinde cuiva o scrisoare, o comunicare telefonică etc. (< fr. intercepter) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

interceptá vb., ind. prez. 1 sg. interceptéz, 3 sg. și pl. intercepteáză (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard