INTENȚIONÁL, -Ă, intenționali, -e, adj. (Despre fapte penale) Săvârșit cu intenție; deliberat. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. intentionnel. (Sursa: DEX '98 )
INTENȚIONÁL adj. Privitor la intenție; făcut cu intenție; deliberat. [Cf. it. intenzionale, fr. intentionnel]. (Sursa: DN )
INTENȚIONÁL, -Ă adj. (despre fapte penale) săvârșit cu intenție; deliberat. (< fr. intentionnel) (Sursa: MDN )
intenționál adj. m. (sil. -ți-o-), pl. intenționáli; f. sg. intenționálă, pl. intenționále (Sursa: Ortografic )
INTENȚIONÁL ~ă (~i, ~e) (despre fapte penale) Săvârșit cu intenție; deliberat. /<fr. intentionnel (Sursa: NODEX )
| intențional adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | intențional | intenționalul | intențională | intenționala |
| plural | intenționali | intenționalii | intenționale | intenționalele |
| genitiv-dativ | singular | intențional | intenționalului | intenționale | intenționalei |
| plural | intenționali | intenționalilor | intenționale | intenționalelor |
| vocativ | singular | intenționalule | intenționalo |
| plural | intenționalilor | intenționalelor |
