Dex.Ro Mobile
Vezi 1 expresii

INTENTÁ, intentez, vb. I. Tranz. A introduce, a porni o acțiune (juridică). – Din fr. intenter. (Sursa: DEX '98 )

INTENTÁ vb. I. tr. A introduce, a porni o acțiune (juridică). ◊ A intenta (un) proces (cuiva) = a face (cuiva) un proces. [< fr. intenter, it., lat. intentare]. (Sursa: DN )

INTENTÁ vb. tr. (jur.) a introduce, a porni o acțiune. (< fr. intenter, lat. intentare) (Sursa: MDN )

intentá vb., ind. prez. 1 sg. intentéz, 3 sg. și pl. intenteáză (Sursa: Ortografic )

A INTENTÁ ~éz tranz. jur. (procese) A întreprinde împotriva cuiva. /<fr. intenter, lat. intentare (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
intenta   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) intenta intentare intentat intentând singular plural
intentea intentați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) intentez (să) intentez intentam intentai intentasem
a II-a (tu) intentezi (să) intentezi intentai intentași intentaseși
a III-a (el, ea) intentea (să) intenteze intenta intentă intentase
plural I (noi) intentăm (să) intentăm intentam intentarăm intentaserăm, intentasem*
a II-a (voi) intentați (să) intentați intentați intentarăți intentaserăți, intentaseți*
a III-a (ei, ele) intentea (să) intenteze intentau intenta intentaseră
* Formă nerecomandată