INTENDÉNȚĂ, intendențe, s. f. (În trecut) Serviciu din cadrul forțelor armate care asigură aprovizionarea trupelor cu hrană și cu echipament. [Var.: itindénție s. f.] – Din fr. inténdance, it. intendenza. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

INTENDÉNȚĂ s.f. (În trecut) Serviciu care se ocupa cu aprovizionarea unităților armatei. [Cf. fr. intendance, it. intendenza]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

INTENDÉNȚĂ s. f. (în trecut) serviciu de aprovizionare a unităților armatei. (< fr. intendance, it. intendenza) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

INTENDÉNȚĂ s. v. administrație. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

intendénță s. f., g.-d. art. intendénței; pl. intendénțe (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

INTENDÉNȚĂ ~e f. 1) Funcție de intendent. 2) Durată de exercitare a unei astfel de funcții. 3) Serviciu administrativ în armată având drept însărcinare aprovizionarea și întreținerea trupelor. /<fr. intendance (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard