INTENDÉNT, -Ă,intendenți, -te, subst. 1. S. m. și f. (În unele țări) Persoană însărcinată cu îngrijirea sau administrarea unei instituții, a unei case etc. 2. S. m. (În trecut) Ofițer din serviciul intendenței. [Var.: intendánt s. m.] – Din fr. intendant, lat. intendens, -ntis. (Sursa: DEX '98 )
INTENDÉNT, -Ăs.m. și f. Administrator al unei case, al unui local etc. // s.m. Ofițer din serviciul intendenței. [Var. intendant s.m. / < fr. indendant]. (Sursa: DN )
INTENDÉNT, -Ă I. s. m. f. (în unele țări) administrator al unei case, al unui local etc. II. s. m. ofițer din seviciul intendenței. (< fr. intendant, lat. intendents) (Sursa: MDN )
INTENDÉNT s. v. administrator. (Sursa: Sinonime )
intendént s. m., pl. intendénți (Sursa: Ortografic )
INTENDÉNT ~tă (~ți, ~te)m. și f. Administrator al unei instituții sau al unui local. /<fr. intendant, lat. intendens, ~ntis (Sursa: NODEX )
