- A arunca în închisoare = a închide, a întemnița
ÎNTEMNIȚÁ, întemnițez, vb. I. Tranz. A vârî în temniță. – În + temniță. (Sursa: DEX '98 )
A ÎNTEMNIȚÁ ~éz tranz. înv. A băga în temniță; a pune la închisoare. /în + temniță (Sursa: NODEX )
ÎNTEMNIȚÁ vb. v. aresta. (Sursa: Sinonime )
întemnițá vb., ind. prez. 1 sg. întemnițéz, 3 sg. și pl. întemnițeáză (Sursa: Ortografic )
| întemnița verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) întemnița | întemnițare | întemnițat | întemnițând | singular | plural |
| întemnițează | întemnițați |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | întemnițez | (să) întemnițez | întemnițam | întemnițai | întemnițasem |
| a II-a (tu) | întemnițezi | (să) întemnițezi | întemnițai | întemnițași | întemnițaseși |
| a III-a (el, ea) | întemnițează | (să) întemnițeze | întemnița | întemniță | întemnițase |
| plural | I (noi) | întemnițăm | (să) întemnițăm | întemnițam | întemnițarăm | întemnițaserăm, întemnițasem* |
| a II-a (voi) | întemnițați | (să) întemnițați | întemnițați | întemnițarăți | întemnițaserăți, întemnițaseți* |
| a III-a (ei, ele) | întemnițează | (să) întemnițeze | întemnițau | întemnițară | întemnițaseră |
* Formă nerecomandată
