ÎNTEMEIÁT, -Ă, întemeiați, -te, adj. 1. (Despre abstracte) Sprijinit pe argumente solide, potrivit cu regulile logicii, just, logic, rațional. 2. (Înv.) Întărit, puternic, consolidat. [Pr.: -me-iat ] – V. întemeia. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard
ÎNTEMEIÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A ÎNTEMEIA și A SE ÎNTEMEIA. 2) Care este susținut prin argumente solide; argumentat; motivat. 3) înv. Care are putere de rezistență. /v. a întemeia (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard
ÎNTEMEIÁT adj., adv. 1. adj. v. fundamentat . 2. adv. v. just . (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard
Întemeiat ≠ neîntemeiat, netemeinic (Sursa: Antonime ) Copy to clipboard
întemeia verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a (a) întemeia întemeie re întemeia t întemei nd singular plural întemeia ză întemeia ți numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect singular I (eu) întemeie z (să) întemeie z întemeia m întemeia i întemeia sem a II-a (tu) întemeie zi (să) întemeie zi întemeia i întemeia și întemeia seși a III-a (el, ea) întemeia ză (să) întemeie ze întemeia întemeie întemeia se plural I (noi) întemeie m (să) întemeie m întemeia m întemeia răm întemeia serăm, întemeia sem* a II-a (voi) întemeia ți (să) întemeia ți întemeia ți întemeia răți întemeia serăți, întemeia seți* a III-a (ei, ele) întemeia ză (să) întemeie ze întemeia u întemeia ră întemeia seră
* Formă nerecomandată
întemeiat adjectiv masculin feminin nearticulat articulat nearticulat articulat nominativ-acuzativ singular întemeia t întemeia tul întemeia tă întemeia ta plural întemeia ți întemeia ții întemeia te întemeia tele genitiv-dativ singular întemeia t întemeia tului întemeia te întemeia tei plural întemeia ți întemeia ților întemeia te întemeia telor vocativ singular — — plural — —
