- (Om) de (sau cu) spirit = (om) cu minte ageră, inteligent; (om) spiritual, cu umor
- Cu (sau plin de) duh = cu spirit, inteligent, subtil, spiritual
- Cu cap = (în mod) inteligent, deștept
- Sprinten la minte = inteligent, deștept
- Sărac cu duhul = lipsit de inteligență, de spirit; prost
INTELIGÉNT, -Ă, inteligenți, -te, adj. Înzestrat cu inteligență; deștept, ager la minte, pătrunzător. ♦ Care denotă inteligență (1). – Din fr. intelligent, lat. intelligens, -ntis. (Sursa: DEX '98 )
INTELIGÉNT, -Ă adj. Deștept, ager la minte, pătrunzător. ♦ Care manifestă inteligență. [Cf. lat. intelligens, fr. intelligent]. (Sursa: DN )
INTELIGÉNT, -Ă adj. 1. deștept, ager la minte, pătrunzător. 2. care denotă inteligență. (< fr. intelligent, lat. intelligens) (Sursa: MDN )
INTELIGÉNT adj. 1. ager, deștept, dibaci, iscusit, isteț, îndemânatic, priceput, (pop.) mintos, (înv. și reg.) marghiol, pricopsit, (prin Transilv.) artut, (Mold. și Bucov.) hâtru, (Transilv.) ocoș, ștram, (înv.) scornaci, (fig.) dezghețat, sprinten, (fam. fig.) breaz. (O minte ~.) 2. v. spiritual. 3. chibzuit, cuminte, deștept, înțelept. (O faptă ~.) (Sursa: Sinonime )
Inteligent ≠ mărginit, nătâng, nătărău, năuc, neghiob, netot, obtuz, prost, redus, tâmp, tont (Sursa: Antonime )
inteligént adj. m., pl. inteligénți; f. sg. inteligéntă, pl. inteligénte (Sursa: Ortografic )
INTELIGÉNT ~tă (~ți, ~te) Care vădește inteligență; plin de inteligență; cu capacități intelectuale deosebite. /<fr. intelligent, lat. intelligens, ~ntis (Sursa: NODEX )
| inteligent adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | inteligent | inteligentul | inteligentă | inteligenta |
| plural | inteligenți | inteligenții | inteligente | inteligentele |
| genitiv-dativ | singular | inteligent | inteligentului | inteligente | inteligentei |
| plural | inteligenți | inteligenților | inteligente | inteligentelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
