INTELÉCT, intelecte s. n. Capacitatea de a gândi, de a cunoaște, de a avea o activitate rațională, de a opera cu noțiuni; minte, gândire, rațiune. – Din fr. intellect, lat. intellectus. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

INTELÉCT s.n. Facultatea de a gândi, de a opera cu noțiuni; gândire, înțelegere; inteligență. [< fr. intellect, cf. lat. intellectus]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

INTELÉCT s. n. capacitatea de a gândi, de a opera cu noțiuni; minte, gândire, rațiune. (< fr. intellect, lat. intellectus) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

INTELÉCT s. 1. v. minte. 2. v. judecată. 3. v. inteligență. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

inteléct s. n., pl. intelécte (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

INTELÉCT ~e n. Facultate a omului de a gândi și de a înțelege sensul și legătura fenomenelor; judecată; rațiune; cuget; minte. /<lat. intellectus, fr. intellect (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard