INTEGRÁL, -Ă,integrali, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Adesea adverbial) Întreg, complet. ◊ Făină integrală = făină brută obținută prin măcinarea grâului. Pâine integrală = pâine fabricată din făină integrală. 2. Adj. (În sintagmele) Calcul integral = capitol al analizei matematice care studiază integralele. Ecuație integrală = ecuație în care se efectuează o integrare asupra funcției necunoscute. 3. S. f. (Mat.) Funcție care se obține prin integrarea unei funcții date, a unei ecuații diferențiale sau a unei ecuații cu derivate parțiale. ♦ Simbol matematic folosit pentru a indica operația de integrare. – Din fr. intégral. (Sursa: DEX '98 )
INTEGRÁL, -Ăadj.1. Întreg, neîmpărțit, complet. ◊ Făină integrală = făină obținută prin măcinarea grâului, din care s-au extras grișul și făina albă. 2.Calcul integral = calcul opus calculului diferențial, care studiază proprietățile și aplicațiile integralelor. [< fr. intégral, cf. lat. integer – întreg]. (Sursa: DN )
INTEGRÁL, -Ă I. adj. 1. (și adv.) întreg, complet. ♦ făină ~ă = făină, prin măcinarea grâului, din care se extrag grișul și făina albă. 2. calcul ~ = capitol al analizei matematice care studiază proprietățile și aplicațiile integralelor. II. s. f. (mat.) funcție care se obține prin integrarea unei ecuații diferențiale. ◊ simbol matematic care indică operația de integrare. (< fr. intégral, lat. integralis) (Sursa: MDN )
INTEGRÁL adj., adv. 1. adj. v. complet. 2. adj. v. exhaustiv. 3. adj. v. total. 4. adv. absolut, complet, completamente, total, (înv. și pop.) sadea. (Calul era ~ alb.)5. adj. v. deplin. 6. adj. v. neprecupețit. (Sursa: Sinonime )
Integral ≠ parțial (Sursa: Antonime )
integrál adj. m. (sil. -gral), pl. integráli; f. sg. integrálă, pl. integrále (Sursa: Ortografic )
INTEGRÁL ~ă (~i, ~e) 1) și adverbial Care nu a suferit nici o vătămare; cu integritatea neatinsă; întreg; intact. ◊ Făină ~ă făină brută. 2): Calcul ~ ramură a matematicii care se ocupă cu studiul integralelor. [Sil. -te-gral] /<fr. intégral (Sursa: NODEX )
INTEGRÁLĂ ~ef. mat. 1) Funcție ce reprezintă soluția unui sistem diferențial. 2) Funcție a cărei derivată este chiar funcția dată. 3) Semn ce indică o operație de integrare. /<fr. intégral (Sursa: NODEX )
INTEGRÁLĂs.f. (Mat.) Funcție depinzând de elemente arbitrare (constante și funcții) și care reprezintă soluția unui sistem diferențial. ♦ Simbol matematic care indică operația de integrare. [< fr. intégrale]. (Sursa: DN )
INTEGRALĂ NEDEFINÍTĂ s. (MAT.) primitivă. (~ a unei funcții.) (Sursa: Sinonime )
