A fi cu cântec sau a-și avea cântecul său = (despre lucruri, întâmplări, atitudini etc.) a avea istoria, tâlcul său (complicat, plin de aspecte dubioase, neclare)
A lăsa (pe cineva) în plata (sau în știrea) lui Dumnezeu = a lăsa (pe cineva) în pace sau la voia întâmplării
A o lua în tragic = a acorda unei întâmplări (neplăcute) o gravitate exagerată
A se lovi cu capul de pragul de sus = a dobândi experiență în urma unor întâmplări nefericite
Ca fulgul pe apă = la voia întâmplării
La întâmplare sau la (ori în) voia întâmplării = în voia sorții; într-o doară, la nimereală
Încotro (sau unde, cum) te-a îndrepta Dumnezeu = la voia întâmplării, oriunde
ÎNTÂMPLÁRE,întâmplări, s. f. Acțiunea de a se întâmpla și rezultatul ei. 1. Ceea ce se întâmplă; fapt, eveniment. ♦ Peripeție; aventură (neplăcută). 2. Ceea ce se petrece în mod incidental; hazard. ◊ Loc. adv. Din întâmplare = incidental. La întâmplare sau la (ori în) voia întâmplării = în voia sorții; într-o doară, la nimereală. (Pop.) La toată întâmplarea = în orice caz. (Pop.) De o (sau pentru orice) întâmplare = pentru orice eventualitate. – V. întâmpla. (Sursa: DEX '98 )
ÎNTÂMPLÁRE ~ărif. Ceea ce se întâmplă; lucru petrecut în mod incidental. ◊ Din ~ întâmplător. La ~ cum se va nimeri. La voia ~ării într-un noroc. /v. a întâmpla (Sursa: NODEX )
ÎNTÂMPLÁRE s. 1. caz, fapt. (~ din Vaslui.)2. chestiune, fapt, lucru. (A survenit o ~ neprevăzută.)3. episod. (O ~ din viața cuiva.)4. v. peripeție. 5. v. împrejurare. 6. hazard. 7. nimereală, (Ban.) zgoadă. (A face ceva la ~.) (Sursa: Sinonime )
întâmpláre s. f., g.-d. art. întâmplării; pl. întâmplări (Sursa: Ortografic )
