ÎNTÂMPINÁRE,întâmpinări, s. f. 1. Acțiunea de a întâmpina și rezultatul ei. ◊ Expr. A ieși sau a veni în (sau întru) întâmpinarea cuiva = a ieși în calea cuiva (pentru a-l primi). 2. Spec. Contestație, obiecție în justiție. [Var.: întimpináre s. f.] – V. întâmpina. (Sursa: DEX '98 )
ÎNTÂMPINÁRE ~ărif. 1) v. A ÎNTÂMPINA. ◊ A ieși (sau a merge, a veni) în (sau întru) ~ a ieși înaintea cuiva pentru a-l întâmpina. 2) jur. Cerere de anulare a hotărârii unei instanțe judecătorești; contestație. /v. a întâmpina (Sursa: NODEX )
ÎNTÂMPINÁRE s. 1. primire, (înv.) tâmpinare, tâmpinat. (~ cuiva cu pâine și sare.)2.(BIS.) Întâmpinarea Domnului = (pop.) stretenie, (reg.) ziua ursului. 3. v. contestație. (Sursa: Sinonime )
întâmpináre s. f., g.-d. art. întâmpinării; pl. întâmpinări (Sursa: Ortografic )
