ÎNSUȘÍRE,însușiri, s. f. 1. Acțiunea de a-și însuși și rezultatul ei. 2. Trăsătură distinctivă; caracteristică. ♦ Talent, înclinație. – V. însuși. (Sursa: DEX '98 )
ÎNSUȘÍRE ~if. 1) v. A ÎNSUȘI. 2) Trăsătură distinctivă; semn diferențial; caracteristică; proprietate. /v. a însuși (Sursa: NODEX )
ÎNSUȘÍRE s. 1. v. apropriere. 2. deprindere, învățare. (~ unei meserii.)3. v. asimilare. 4. atribut, calitate, caracter, caracteristică, notă, particularitate, proprietate, semn, specific, trăsătură, (reg.) însușietate, (fig.) amprentă, marcă, pecete, sigiliu, timbru. (O ~ esențială a acestui fenomen este ...)5. v. calitate. 6. v. valoare. 7. ca-litate, virtute, (rar) bun. (Caracterul lui e o ~ de preț.)8. v. dar. 9. facultate, proprietate. (Magnetul are ~ de a atrage fierul.)10. dar, putere. (Are unele ~ miraculoase.)11. v. facultate. (Sursa: Sinonime )
însușíre s. f., g.-d. art. însușírii; pl. însușíri (Sursa: Ortografic )
