INSULTÁ, insúlt, vb. I. Tranz. A aduce cuiva o insultă; a ofensa, a jigni. – Din fr. insulter, lat. insultare. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

INSÚLTĂ, insulte, s. f. Cuvânt sau faptă injurioasă la adresa cuiva; ofensă, jignire, injurie. – Din fr. insulte. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

A INSULTÁ insúlt tranz. (persoane) A trata cu insulte; a înjosi prin vorbe sau prin purtare nedemnă; a jigni; a ofensa. /<fr. insulter, lat. insultare (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

INSÚLTĂ ~e f. Vorbă sau faptă care lezează demnitatea sau reputația cuiva; jignire; ofensă; injurie. [G.-D. insultei] /<fr. insulte (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

INSULTÁ vb. I. tr. A aduce (cuiva) o insultă; a jigni. [P.i. insúlt, 3,6 -tă. / < fr. insulter, cf. lat. insultare]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

INSÚLTĂ s.f. Jignire, ofensă. [< fr. insulte]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

INSULTÁ vb. tr. a aduce (cuiva) o insultă; (fig.) a brava cu insolență. (< fr. insulter) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

INSULTĂ s. f. jignire, ofensă, injurie. (< fr. insulte) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

INSULTÁ vb. v. jigni. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

INSÚLTĂ s. v. jignire. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

insultá vb., ind. prez. 1 sg. insúlt, 3 sg. și pl. insúltă (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

insúltă s. f., g.-d. art. insúltei; pl. insúlte (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard