INSULTÁRE, insultări, s. f. Acțiunea de a insulta și rezultatul ei; insultă. – V. insulta. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

INSULTÁRE s.f. Acțiunea de a insulta și rezultatul ei; jignire. [< insulta]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

INSULTÁRE s. v. jignire. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

insultáre s. f., g.-d. art. insultării; pl. insultări (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

INSULTÁ, insúlt, vb. I. Tranz. A aduce cuiva o insultă; a ofensa, a jigni. – Din fr. insulter, lat. insultare. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

A INSULTÁ insúlt tranz. (persoane) A trata cu insulte; a înjosi prin vorbe sau prin purtare nedemnă; a jigni; a ofensa. /<fr. insulter, lat. insultare (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

INSULTÁ vb. I. tr. A aduce (cuiva) o insultă; a jigni. [P.i. insúlt, 3,6 -tă. / < fr. insulter, cf. lat. insultare]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

INSULTÁ vb. tr. a aduce (cuiva) o insultă; (fig.) a brava cu insolență. (< fr. insulter) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

INSULTÁ vb. v. jigni. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

insultá vb., ind. prez. 1 sg. insúlt, 3 sg. și pl. insúltă (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard