INSUFICIÉNȚĂ, insuficiențe, s. f. Stare, situație a ceea ce este insuficient. ♦ Incapacitate funcțională a unui organ sau scădere, stare deficitară a unei funcțiuni complexe a organismului. ◊ Insuficiență c******ă = stare patologică manifestată prin imposibilitatea miocardului de a mai asigura un debit c*****c suficient în raport cu nevoile organismului. [Pr.: -ci-en-] – Din lat. insuficientia, it. insufficienza. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

INSUFICIÉNȚĂ s.f. Situația, starea a ceea ce este insuficient. ♦ (Med.) Stare de funcționare anormală a unui organ. [Cf. lat. insufficientia, it. insufficienza, fr. insuffisance]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

INSUFICIÉNȚĂ s. f. 1. situația, starea a ceea ce este insuficient. 2. (med.) incapacitate a unui organ, aparat sau sistem de a funcționa normal. (< it. insufficienza, lat. insufficientia) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

INSUFICIÉNȚĂ s. 1. v. lipsă. 2. v. defect. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

Insuficiență ≠ prisos, surplus (Sursa: Antonime ) Copy to clipboard

insuficiénță s. f. (sil. -ci-en-), g.-d. art. insuficiénței; pl. insuficiénțe (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

INSUFICIÉNȚĂ ~e f. 1) Caracter insuficient. 2) Defect funcțional (al unui organ). ~ hepatică. [Sil. -ci-en-] /<lat. insufficientia (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard