INSTRUMENTÁR, instrumentare, s. n. Totalitatea instrumentelor necesare într-o anumită activitate. – Instrument + suf. -ar. (Sursa: DEX '98 )
INSTRUMENTÁR s.n. Totalitatea instrumentelor folosite într-o anumită activitate. [Cf. fr. instrumentaire]. (Sursa: DN )
INSTRUMENTÁR s. n. totalitatea instrumentelor într-o anumită activitate. (< fr. instrumentaire) (Sursa: MDN )
INSTRUMENTÁR s. utilaj. (~ al unui laborator.) (Sursa: Sinonime )
instrumentár s. n., pl. instrumentáre (Sursa: Ortografic )
INSTRUMENTÁR ~e n. Totalitate a instrumentelor necesare unei activități. /instrumentar (Sursa: NODEX )
| instrumentar substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | instrumentar | instrumentarul |
| plural | instrumentare | instrumentarele |
| genitiv-dativ | singular | instrumentar | instrumentarului |
| plural | instrumentare | instrumentarelor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
