INSTITUÍ, instítui, vb. IV. Tranz. A înființa, a întemeia, a funda (prin lege); a stabili, a alcătui1. – Din fr. instituer, lat. instituere. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

INSTITUÍ vb. IV. tr. A înființa, a stabili, a întemeia. [P.i. instítui, 3,6 -ie. / < fr. instituer, cf. lat. instituere]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

INSTITUÍ vb. tr. a înființa, a organiza, a stabili, a întemeia. (< fr. instituer, lat. instituere) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

INSTITUÍ vb. 1. v. constitui. 2. a fixa, a hotărî, a întocmi, a orândui, a rândui, a stabili, a statornici, (înv.) a așeza, a lega, a politici, a scoate, a scorni, a tocmi. (A ~ un impozit.) 3. a face, a stabili. (A ~ legi.) 4. a introduce, a stabili. (A ~ o anumită practică.) 5. v. proclama. 6. v. înființa. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

instituí vb., ind. și conj. prez. 1 sg. instítui, 3 sg. și pl. instítuie, imperf. 3 sg. instituiá (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

A INSTITUÍ instítui tranz. (întreprinderi, asociații, societăți, teorii etc.) A organiza pe un principiu nou (în mod oficial); a stabili; a constitui (prin lege). [Sil. in-sti-] /<fr. instituer, lat. instituere (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

A institui ≠ a lichida, a suprima (Sursa: Antonime ) Copy to clipboard