INSTIGÁRE, instigări, s. f. Acțiunea de a instiga și rezultatul ei; îndemn la violență; instigație, întărâtare, provocare, incitare. – V. instiga. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

INSTIGÁRE s.f. Acțiunea de a instiga și rezultatul ei; instigație. [< instiga]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

INSTIGÁRE s. ațâțare, incitare, instigație, întărâtare, provocare, stârnire, tulburare, (rar) incitație, provocație, (pop.) zădărâre, (fig.) asmuțire. (~ maselor.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

instigáre s. f., g.-d. art. instigării; pl. instigări (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

INSTIGÁ, instíg, vb. I. Tranz. A întărâta, a incita, a provoca; a monta (la acțiuni dușmănoase). – Din fr. instiguer, lat. instigare. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

A INSTIGÁ instíg tranz. (persoane) A aduce în mod intenționat la o stare de agitație, îndemnând la acțiuni dușmănoase; a ațâța; a stârni; a incita; a provoca; a porni. [Sil. in-sti-] /<fr. instiguer, lat. instigare (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

INSTIGÁ vb. I. tr. A ațâța, a împinge la fapte dușmănoase, la dezordine; a incita. [P.i. instíg. / < fr. instiguer, cf. lat. instigare]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

INSTIGÁ vb. tr. a ațâța, a îndemna la acțiuni dușmănoase, la violență; a incita. (< fr. instiguer, lat. instigare) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

INSTIGÁ vb. a agita, a ațâța, a incita, a întărâta, a provoca, a stârni, a tulbura, (pop.) a sumuța, (înv. și reg.) a scorni, (reg.) a smomi, a zădărî, (fig.) a asmuți, a monta. (El ~ masele.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

instigá vb., ind. prez. 1 sg. instíg, 3 sg. și pl. instígă (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard