- (A fi om) cu dare de mână = (a fi om) înstărit, bogat
- A avea seu la rărunchi = a fi înstărit, a avea avere; a-i merge foarte bine
- Cu dare de mână = înstărit, bogat
- Cu stare = bogat, înstărit
ÎNSTĂRÍ, înstăresc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) îmbogăți. – În + stare. (Sursa: DEX '98 )
ÎNSTĂRÍT, -Ă, înstăriți, -te, adj. Cu stare, bogat, avut, chivernisit. – V. înstări. (Sursa: DEX '98 )
A ÎNSTĂRÍ ~ésc tranz. rar A face să se înstărească; a înavuți. [Sil. în-stă-] /în + stare (Sursa: NODEX )
A SE ÎNSTĂRÍ mă ~ésc intranz. A deveni bogat; a acumula bunuri materiale în cantități mari; a se înavuți. /în + stare (Sursa: NODEX )
ÎNSTĂRÍ vb. v. îmbogăți. (Sursa: Sinonime )
ÎNSTĂRÍT adj. 1. v. bogat. 2. avut, bogat, situat, (pop.) chiabur, cuprins, (reg.) bănos, (Transilv.) găzdac, (prin Munt.) taxidit. (Țăran ~.) (Sursa: Sinonime )
A se înstări ≠ a sărăci (Sursa: Antonime )
Înstărit ≠ nevoiaș (Sursa: Antonime )
înstărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înstărésc, imperf. 3 sg. înstăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. înstăreáscă (Sursa: Ortografic )
| înstări verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) înstări | înstărire | înstărit | înstărind | singular | plural |
| înstărește | înstăriți |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | înstăresc | (să) înstăresc | înstăream | înstării | înstărisem |
| a II-a (tu) | înstărești | (să) înstărești | înstăreai | înstăriși | înstăriseși |
| a III-a (el, ea) | înstărește | (să) înstărească | înstărea | înstări | înstărise |
| plural | I (noi) | înstărim | (să) înstărim | înstăream | înstărirăm | înstăriserăm, înstărisem* |
| a II-a (voi) | înstăriți | (să) înstăriți | înstăreați | înstărirăți | înstăriserăți, înstăriseți* |
| a III-a (ei, ele) | înstăresc | (să) înstărească | înstăreau | înstăriră | înstăriseră |
* Formă nerecomandată
| înstărit adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | înstărit | înstăritul | înstărită | înstărita |
| plural | înstăriți | înstăriții | înstărite | înstăritele |
| genitiv-dativ | singular | înstărit | înstăritului | înstărite | înstăritei |
| plural | înstăriți | înstăriților | înstărite | înstăritelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
