INSPIRAȚIÚNE, s. f. v. inspirație. (Sursa: DEX '98 )
INSPIRAȚIÚNEs.f. v. inspirație. (Sursa: DN )
INSPIRÁȚIE,inspirații, s. f. 1. Inhalare a aerului în plămâni, primul timp al respirației. 2. Fig. Avânt, forță, entuziasm creator; complex de idei creatoare, stare de maximă tensiune creatoare. 3. Fig. Idee, soluție apărută pe neașteptate în conștiință. [Var.: inspirațiúne s. f.] – Din fr. inspiration, lat. inspiratia. (Sursa: DEX '98 )
INSPIRÁȚIE ~if. 1) (în opoziție cu expirație) Fază a respirației constând în introducerea aerului în plămâni; inhalare a aerului în plămâni. 2) Stare psihică ce contribuie în cel mai înalt grad la crearea unor bunuri spirituale; forță lăuntrică creatoare; avânt. 3) Idee apărută spontan în conștiință. [G.-D. inspirației] /<fr. inspiration, lat. inspiratio, ~onis (Sursa: NODEX )
INSPIRÁȚIEs.f.1. Tragere, inhalare, introducere a aerului în plămâni. 2. (Fig.) Facultatea creatoare, spontană a inteligenței umane. ♦ Avânt, entuziasm, forță creatoare. 3. (Fig.) Gând, idee apărută spontan. [Gen. -iei, var. inspirațiune s.f. / cf. fr. inspiration, lat. inspiratio]. (Sursa: DN )
inspiráție s. f. (sil. -ți-e), art. inspiráția (sil. -ți-a), g.-d. art. inspiráției; pl. inspiráții, art. inspiráțiile (sil. -ți-i-) (Sursa: Ortografic )
