INSPIRÁ,inspír, vb. I. 1. Intranz. A inhala aer în plămâni. 2. Tranz. Fig. A face să se nască în conștiința cuiva un gând, un sentiment, o hotărâre; a sugera. ♦ Spec. A provoca cuiva avântul creației artistice; a insufla (2). 3. Refl. Fig. (Cu determinări introduse prin prep. „din”, „de la”) A-și găsi un izvor de inspirație (2) în...; a se orienta, a se ghida, a se conduce după... – Din fr. inspirer, lat. inspirare. (Sursa: DEX '98 )
INSPIRÁvb. I.1.tr. A trage aer în plămâni. 2.tr. (Fig.) A face să se nască, să pătrundă în mintea, în sufletul cuiva (un sentiment, o idee etc.); a sugera. 3.refl. A lua anumite idei, informații etc. dintr-un anumit loc. [P.i. inspír. / < fr. inspirer, it., lat. inspirare]. (Sursa: DN )
INSPIRÁvb. I. tr. 1. a trage aer în plămâni. 2. (fig.) a stârni, a provoca în mintea, în sufletul cuiva un sentiment, o idee etc.; a sugera, a însufleți. II. refl. a lua anumite idei, informații etc. dintr-o anumită sursă. (< fr. /s'/inspirer, lat. inspirare) (Sursa: MDN )
INSPIRÁ vb. a aspira, a trage. (~ cu nesaț aerul în piept.) (Sursa: Sinonime )
INSPIRÁ vb. v. sugera. (Sursa: Sinonime )
inspirá vb., ind. prez. 1 sg. inspír, 3 sg. și pl. inspíră (Sursa: Ortografic )
A INSPIRÁ inspírtranz. 1) (aer) A trage în plămâni în procesul respirației; a inhala; a aspira. 2) (gânduri, sentimente, idei etc.) A face să apară în minte; a insufla. [Sil. in-spi-] /<fr. inspirer, lat. inspirare (Sursa: NODEX )
A SE INSPIRÁ mă inspírintranz. A împrumuta gânduri, idei, mijloace de expresie, elemente, folosindu-le în procesul de elaborare a unei opere; a lua în calitate de izvor de inspirație. [Sil. in-spi-] /<fr. inspirer, lat. inspirare (Sursa: NODEX )
