Dex inspaimantat, inspaimantat, definiţie inspaimantat, dex.ro Mobile

Dex.Ro Mobile

Vezi 1 expresii

ÎNSPĂIMÂNTÁ, înspăimấnt, vb. I. Refl. A fi cuprins de spaimă. ♦ Tranz. A inspira spaimă, groază, a băga spaima în cineva. – În + spăimânta. (Sursa: DEX '98 )

ÎNSPĂIMÂNTÁT, -Ă, înspăimântați, -te, adj. Cuprins de spaimă; îngrozit, înfricoșat, speriat2. – V. înspăimânta. (Sursa: DEX '98 )

A ÎNSPĂIMÂNTÁ înspăimânt tranz. A face să se înspăimânte. [Sil. în-spăi-] /în + a spăimânta (Sursa: NODEX )

A SE ÎNSPĂIMÂNTÁ mă înspăimânt intranz. 1) A se umple de spaimă. 2) A fi cuprins de spaimă; a se speria tare; a se înfiora. /în + a spăimânta (Sursa: NODEX )

ÎNSPĂIMÂNTÁ vb. v. îngrozi. (Sursa: Sinonime )

ÎNSPĂIMÂNTÁT adj. v. îngrozit. (Sursa: Sinonime )

înspăimântá vb., ind. prez. 1 sg. înspăimânt, 3 sg. și pl. înspăimântă (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări

înspăimânta verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) înspăimânta	înspăimântare	înspăimântat	înspăimântând	singular	plural
		(a) înspăimânta	înspăimântare	înspăimântat	înspăimântând	înspăimântă	înspăimântați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	înspăimânt	(să) înspăimânt	înspăimântam	înspăimântai	înspăimântasem
	a II-a (tu)	înspăimânți	(să) înspăimânți	înspăimântai	înspăimântași	înspăimântaseși
	a III-a (el, ea)	înspăimântă	(să) înspăimânte	înspăimânta	înspăimântă	înspăimântase
plural	I (noi)	înspăimântăm	(să) înspăimântăm	înspăimântam	înspăimântarăm	înspăimântaserăm, înspăimântasem*
	a II-a (voi)	înspăimântați	(să) înspăimântați	înspăimântați	înspăimântarăți	înspăimântaserăți, înspăimântaseți*
	a III-a (ei, ele)	înspăimântă	(să) înspăimânte	înspăimântau	înspăimântară	înspăimântaseră

* Formă nerecomandată

înspăimântat adjectiv		masculin		feminin
înspăimântat adjectiv		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	înspăimântat	înspăimântatul	înspăimântată	înspăimântata
nominativ-acuzativ	plural	înspăimântați	înspăimântații	înspăimântate	înspăimântatele
genitiv-dativ	singular	înspăimântat	înspăimântatului	înspăimântate	înspăimântatei
genitiv-dativ	plural	înspăimântați	înspăimântaților	înspăimântate	înspăimântatelor
vocativ	singular	—		—
vocativ	plural	—		—