Dex.Ro Mobile
Vezi 11 expresii

ÎNSPĂIMÂNTÁ, înspăimấnt, vb. I. Refl. A fi cuprins de spaimă. ♦ Tranz. A inspira spaimă, groază, a băga spaima în cineva. – În + spăimânta. (Sursa: DEX '98 )

A ÎNSPĂIMÂNTÁ înspăimânt tranz. A face să se înspăimânte. [Sil. în-spăi-] /în + a spăimânta (Sursa: NODEX )

A SE ÎNSPĂIMÂNTÁ mă înspăimânt intranz. 1) A se umple de spaimă. 2) A fi cuprins de spaimă; a se speria tare; a se înfiora. /în + a spăimânta (Sursa: NODEX )

ÎNSPĂIMÂNTÁ vb. v. îngrozi. (Sursa: Sinonime )

înspăimântá vb., ind. prez. 1 sg. înspăimânt, 3 sg. și pl. înspăimântă (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
înspăimânta   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) înspăimânta înspăimântare înspăimântat înspăimântând singular plural
înspăimântă înspăimântați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) înspăimânt (să) înspăimânt înspăimântam înspăimântai înspăimântasem
a II-a (tu) înspăimânți (să) înspăimânți înspăimântai înspăimântași înspăimântaseși
a III-a (el, ea) înspăimântă (să) înspăimânte înspăimânta înspăimântă înspăimântase
plural I (noi) înspăimântăm (să) înspăimântăm înspăimântam înspăimântarăm înspăimântaserăm, înspăimântasem*
a II-a (voi) înspăimântați (să) înspăimântați înspăimântați înspăimântarăți înspăimântaserăți, înspăimântaseți*
a III-a (ei, ele) înspăimântă (să) înspăimânte înspăimântau înspăimânta înspăimântaseră
* Formă nerecomandată