INSOLVÉNT, -Ă adj. (Jur.) Insolvabil. [Cf. germ. insolvent]. (Sursa: DN )
INSOLVÉNT, -Ă adj. insolvabil. (< germ. insolvent) (Sursa: MDN )
insolvént adj. m., pl. insolvénți; f. sg. insolvéntă, pl. insolvénte (Sursa: Ortografic )
| insolvent adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | insolvent | insolventul | insolventă | insolventa |
| plural | insolvenți | insolvenții | insolvente | insolventele |
| genitiv-dativ | singular | insolvent | insolventului | insolvente | insolventei |
| plural | insolvenți | insolvenților | insolvente | insolventelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
