INSOLÍT, -Ă, insoliți, -te, adj. Care surprinde prin caracterul său neobișnuit; neuzitat. – Din fr. insolite, lat. insolitus. (Sursa: DEX '98 )
INSOLÍT, -Ă adj. (Rar) Contrar obiceiului; neobișnuit. [< fr. insolite, cf. lat. in – ne-, solitus – obișnuit]. (Sursa: DN )
INSOLÍT, -Ă adj. contrar obiceiului; neobișnuit. ◊ nepotrivit. (< fr. insolite, lat. insolitus) (Sursa: MDN )
INSOLÍT adj. v. neobișnuit. (Sursa: Sinonime )
INSOLÍT adj. v. aparte, deosebit, individual, neobișnuit, singular, special. (Sursa: Sinonime )
insolít adj. m., pl. insolíți; f. sg. insolítă, pl. insolíte (Sursa: Ortografic )
INSOLÍT ~tă (~ți, ~te) Care este contrar obiceiului; neobișnuit. /<fr. insolite, lat. insolitus (Sursa: NODEX )
| insolit adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | insolit | insolitul | insolită | insolita |
| plural | insoliți | insoliții | insolite | insolitele |
| genitiv-dativ | singular | insolit | insolitului | insolite | insolitei |
| plural | insoliți | insoliților | insolite | insolitelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
