- A vorbi (cuiva sau cu cineva) de sus = a vorbi (cu cineva) arogant, insolent, obraznic
INSOLÉNT, -Ă, insolenți, -te, adj. (Adesea adverbial) Obraznic, impertinent; nerușinat; necuviincios. – Din fr. insolent, lat. insolens, -ntis. (Sursa: DEX '98 )
INSOLÉNT, -Ă adj. (adesea adv.) Obraznic, impertinent; nerușinat. [Cf. fr. insolent, it. insolente]. (Sursa: DN )
INSOLÉNT, -Ă adj. (și adv.) obraznic, impertinent; nerușinat. (< fr. insolent, lat. insolens) (Sursa: MDN )
INSOLÉNT adj. v. obraznic. (Sursa: Sinonime )
Insolent ≠ politicos (Sursa: Antonime )
insolént adj. m., pl. insolénți; f. sg. insoléntă, pl. insolénte (Sursa: Ortografic )
INSOLÉNT ~tă (~ți, ~te) Care vădește nerușinare; lipsit de respect; obraznic; impertinent. /<fr. insolent, lat. insolens, ~ntis (Sursa: NODEX )
| insolent adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | insolent | insolentul | insolentă | insolenta |
| plural | insolenți | insolenții | insolente | insolentele |
| genitiv-dativ | singular | insolent | insolentului | insolente | insolentei |
| plural | insolenți | insolenților | insolente | insolentelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
