Dex.Ro Mobile
INSINUÁRE, insinuări, s. f. Acțiunea de a (se) insinua și rezultatul ei; aluzie calomnioasă, răutăcioasă; strecurare, pătrundere, infiltrare, insinuație. [Pr.: -nu-a-] – V. insinua. (Sursa: DEX '98 )

INSINUÁRE s.f. Acțiunea de a (se) insinua și rezultatul ei. ♦ Vorbă, aluzie prin care se lasă să se înțeleagă un anumit lucru. ♦ Strecurare, infiltrare; insinuație. [Pron. nu-a-. / < insinua]. (Sursa: DN )

INSINUÁRE s. f. acțiunea de a (se) insinua. ◊ vorbă, aluzie prin care se lasă să se înțeleagă un anumit lucru. ◊ strecurare; insinuație. (< insinua) (Sursa: MDN )

INSINUÁRE s. v. infiltrare, infiltrat, infil-trație, pătrundere. (Sursa: Sinonime )

insinuáre s. f. (sil. -nu-a-), g.-d. art. insinuării (sil. -nu-ă-); pl. insinuări (Sursa: Ortografic )

INSINUÁ, insinuez, vb. I. 1. Tranz. A strecura cu dibăcie o aluzie, o idee calomnioasă, răutăcioasă. 2. Tranz. și refl. A (se) strecura undeva pe nesimțite; a (se) infiltra. [Pr.: -nu-a] – Din fr. insinuer, lat. insinuare. (Sursa: DEX '98 )

A INSINUÁ ~éz tranz. 1) (aluzii, idei calomnioase, vorbe răutăcioase etc.) A strecura cu dibăcie; a exprima pe ocolite. 2) (persoane) A face să se insinueze. [Sil. -nu-a] /<fr. insinuer, lat. insinuare (Sursa: NODEX )

A SE INSINUÁ mă ~éz intranz. A pătrunde cu abilitate și pe neobservate; a se infiltra; a se strecura. [Sil. -nu-a] /<fr. insinuer, lat. insinuare (Sursa: NODEX )

INSINUÁRE ~ări f. 1) v. A INSINUA și A SE INSINUA. 2) Aluzie calomnioasă făcută la adresa cuiva (cu scopul de a-l defăima). /v. a (se) insinua (Sursa: NODEX )

INSINUÁ vb. I. 1. tr. A strecura, a sugera cu dibăcie o aluzie, o idee etc. 2. tr., refl.. A (se) infiltra pe nesimțite, a (se) strecura. [Pron. -nu-a. / < fr. insinuer, it., lat. insinuare]. (Sursa: DN )

INSINUÁ vb. I. tr. a strecura, a sugera cu dibăcie o idee, o aluzie răutăcioasă, calomnioasă etc. II. tr., refl. a (se) infiltra pe nesimțite, a (se) strecura. (< fr. insinuer, lat. insinuare) (Sursa: MDN )

INSINUÁ vb. v. infiltra, pătrunde, strecura. (Sursa: Sinonime )

insinuá vb. (sil. -nu-a), ind. prez. 1 sg. insinuéz, 3 sg. și pl. insinueáză, 1 pl. insinuăm (sil. -nu-ăm); conj. prez. 3 sg. și pl. insinuéze (sil. -nu-e-); ger. insinuând (sil. -nu-ând) (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
insinua   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) insinua insinuare insinuat insinuând singular plural
insinuea insinuați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) insinuez (să) insinuez insinuam insinuai insinuasem
a II-a (tu) insinuezi (să) insinuezi insinuai insinuași insinuaseși
a III-a (el, ea) insinuea (să) insinueze insinua insinuă insinuase
plural I (noi) insinuăm (să) insinuăm insinuam insinuarăm insinuaserăm, insinuasem*
a II-a (voi) insinuați (să) insinuați insinuați insinuarăți insinuaserăți, insinuaseți*
a III-a (ei, ele) insinuea (să) insinueze insinuau insinua insinuaseră
* Formă nerecomandată

insinuare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular insinuare insinuarea
plural insinuări insinuările
genitiv-dativ singular insinuări insinuării
plural insinuări insinuărilor
vocativ singular insinuare, insinuareo
plural insinuărilor