Dex.Ro Mobile
INSÉRȚIE, inserții, s. f. 1. Inserare; (concr.) ceea ce se inserează. 2. Legare, fixare. 3. (Anat.) Locul de fixare pe os a capătului terminal al unui mușchi. 4. Strat de material (metalic sau textil) inclus în structura altui material sau cuprins între fețele de contact pentru a-i mări rezistenta la rupere sau la sfâșiere. – Din fr. insertion, lat. insertia. (Sursa: DEX '98 )

INSÉRȚIE s.f. 1. Inserare. 2. Legare, fixare pe os a unui mușchi. 3. (Tehn.) Strat de material de o anumită compoziție și structură inclus în interiorul altui material. [Gen. -iei, var. inserțiune s.f. / cf. fr. insertion, lat. insertio]. (Sursa: DN )

INSÉRȚIE s. f. 1. inserare. 2. (anat., bot.) mod de fixare a unui organ pe un altul. 3. (tehn.) strat de material, de o anumită compoziție și structură, inclus în interiorul altui material. (< fr. insertion, lat. insertio) (Sursa: MDN )

insérție s. f. (sil. -ți-e), art. insérția (sil. -ți-a), g.-d. art. insérției; pl. insérții, art. insérțiile (sil. -ți-i-) (Sursa: Ortografic )

INSÉRȚIE ~i f. 1) v. A INSERA. 2) Informație inserată într-un text sau ziar. 3) tehn. Strat de material inclus în interiorul altui material sau între fețele de contact a două materiale. 4) anat. Mod de fixare a capătului unui mușchi pe un os. [G.-D. inserției] /<fr. insertion, lat. insertio, ~onis (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
inserție   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular inserție inserția
plural inserții inserțiile
genitiv-dativ singular inserții inserției
plural inserții inserțiilor
vocativ singular inserție, inserțio
plural inserțiilor