A avea (pe cineva sau ceva însemnat sau scris) la catastif sau a trece (pe cineva sau ceva) la catastif = a avea sau a ține evidența faptelor cuiva (spre a se răzbuna pe el)
A fi (sau se băga, a ajunge) slugă la dârloagă = a fi (sau a ajunge) sub conducerea unui om neînsemnat, nevrednic, nepriceput, a ajunge slugă la dârdală
A fi de bun (sau de rău) augur = a fi semn bun (sau rău), a însemna că un lucru se va sfârși în mod favorabil (sau nefavorabil)
De seamă = important, însemnat; cu trecere
De temei = de bază, solid, serios; însemnat, important
O nimica toată = ceva de foarte mică importanță sau valoare, fără nici o însemnătate
Pe (sau pentru) un blid de linte = pentru o răsplată neînsemnată (primită ca prețul unei josnicii)
Te miri ce = un lucru neînsemnat, mărunt, o nimica toată
Tot doi bani (sau lei) și un ort = totuna, la fel de neînsemnat
ÎNSEMNÁ,însémn, vb. I. I. Tranz. 1. A aplica, a pune un semn caracteristic de recunoaștere. ◊ Expr. A însemna cu fierul roșu = a înfiera. 2. A nota (prin scris sau prin alte semne grafice), a face o însemnare. 3. A delimita. II. Intranz. unipers. A avea un anumit înțeles, o anumită semnificație; a marca, a arăta. ♦ (Despre cuvinte) A avea accepția de..., a exprima un anumit înțeles. ♦ A avea o anumită importanță, o anumită valoare. [Prez. ind. și: însemnez] – Lat. insignare sau în + semn. (Sursa: DEX '98 )
ÎNSEMNÁvb. I. tr. 1. a face un semn distinctiv. 2. a scrie. 3. a delimita. II. intr. a avea un anumit înțeles; a marca. ◊ (despre cuvinte) a avea accepția de... ◊ a avea o anumită importanță, valoare. (< lat. insignare) (Sursa: MDN )
ÎNSEMNÁ vb. 1. (înv.) a semna. (A ~ un obiect pentru a-l identifica.)2. a marca. (~ un animal de tăiere.)3. v. înregistra. 4. v. marca. 5. v. constitui. 6. v. semnifica. 7. a semnifica, a simboliza, a spune, (înv.) a semna. (Această poreclă nu ~ nimic.)8. a fi, a semnifica. (Ce ~ când visezi un porumbel?)9. v. rezulta. (Sursa: Sinonime )
