ÎNȘELĂTORÍE, înșelătorii, s. f. Faptă a celui care înșală; înșelăciune. – Înșelător + suf. -ie. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

ÎNȘELĂTORÍE ~i f. 1) v. A ÎNȘELA. 2) Vorbă sau faptă a celui care înșală. /înșelător + suf. ~ie (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

ÎNȘELĂTORÍE s. 1. v. înșelare. 2. v. escrocherie. 3. înșelăciune, (rar) mistificare, (înv. și reg.) marghiolie. (Un act grosolan de ~.) 4. înșelăciu-ne, păcăleală, (fam.) cacealma. (A suferit o ~.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

înșelătoríe s. f., art. înșelătoría, g.-d. art. înșelătoríei; pl. înșelătoríi, art. înșelătoríile (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard