A duce (pe cineva sau a se lăsa dus) cu zăhărelul = a înșela (sau a se lăsa înșelat), a ademeni (pe cineva sau a se lăsa ademenit) cu promisiuni, cu vorbe amăgitoare
A prinde (pe cineva) cu ocaua mică = a prinde (pe cineva) cu o minciună, cu o înșelătorie
A purta coarne = (despre bărbați) a fi înșelat în căsnicie
A rămâne (sau a sta, a privi etc.) cu gura căscată = a fi mirat, buimăcit sau înșelat în așteptările sale; a se ului
A rămâne cu buzele umflate = a rămâne înșelat, dezamăgit în așteptările sale
ÎNȘELÁ,înșél, vb. I. I. Tranz. (Înv.) A pune șaua pe cal, a înșeua. II. 1. Tranz. A induce în eroare, a abuza de buna-credință a cuiva; a amăgi. ◊ Expr. A înșela așteptările = a dezamăgi. ♦ (Despre simțuri, facultăți psihice) A nu (mai) funcționa bine, a da o imagine eronată, neconformă realității. Mă înșală memoria. 2. Refl. A-și forma o părere eronată despre cineva sau ceva; a greși. 3. Tranz. A încălca fidelitatea conjugală; p. gener. a fi necredincios în dragoste. ♦ A ademeni, a seduce o fată, o femeie. – Lat. in-sellare. (Sursa: DEX '98 )
ÎNȘELÁT, -Ă,înșelați, -te, adj. I. (Înv.) Înșeuat, cu șaua pusă. II. 1. Indus în eroare; păcălit, amăgit. 2. Trădat în fidelitatea conjugală; p. gener. trădat în dragoste. ♦ (Despre fete, femei) Ademenit, sedus. – V. înșela. (Sursa: DEX '98 )
A ÎNȘELÁ1 înșéltranz. 1) (persoane) A face să se înșele (recurgând la diverse mijloace necinstite); a păcăli; a amăgi; a minți. 2) (despre auz, văz, memorie etc.) A înceta de a mai sluji normal. Auzul îl înșală (pe cineva). 3) (persoane, mai ales femei) A determina la relații s*****e prin promisiuni false; a ademeni; a seduce. 4) (soțul sau soția) A jigni prin încălcarea fidelității conjugale. /<lat. insellare (Sursa: NODEX )
A SE ÎNȘELÁ mă înșélintranz. A lua un neadevăr drept adevăr; a cădea în eroare; a se păcăli; a se amăgi. ◊ ~ în așteptările sale a se dezamăgi; a se deziluziona. /<lat. insellare (Sursa: NODEX )
ÎNȘELÁ vb. 1. a ademeni, a amăgi, a încânta, a minți, a momi, a păcăli, a prosti, a purta, a trișa, (livr.) a iluziona, (înv. și reg.) a juca, a planisi, a poticări, a prilesti, a sminti, a smomi, a șutili, (reg.) a șugui, (Transilv. și Ban.) a celui, (Munt.) a mâglisi, (Transilv.) a tășca, (înv.) a aromi, a blăzni, a gâmbosi, a măguli, a mistifica, a surprinde, (fam.) a duce, a f*****i, a șmecheri, (fam. fig.) a arde, a frige, a încălța, a pingeli, a pingelui, a pârli, a potcovi, a prăji, (Mold. fig.) a boi, (înv. fig.) a luneca. (I-a ~ cu vorbe frumoase.)2. a trăda, (înv.) a vicleni, (fam. fig.) a încornora. (Și-a ~ nevasta.)3. v. escroca. 4. a greși. (S-a ~ în privința lui.) (Sursa: Sinonime )
ÎNȘELÁ vb. v. înșeua. (Sursa: Sinonime )
ÎNȘELÁT adj. v. înșeuat. (Sursa: Sinonime )
ÎNȘELÁT adj., s. 1. adj. ademenit, amăgit, păcălit, p*****t, trișat, (Transilv. și Ban.) celuit, (înv.) prilestit, (fam.) dus, f******t, (fam. fig.) pingelit, pingeluit, (fig.) buzat. (Om ~.)2. adj. v. sedus. 3. adj., s. trădat, (fam. fig.) încornorat. (~ în căsnicie.)4. adj. v. escrocat. 5. adj. v. păgubit. (Sursa: Sinonime )
înșelá vb., ind. prez. 1 sg. înșél, 3 sg. și pl. înșálă; conj. prez. 3 sg. și pl. înșéle (Sursa: Ortografic )