INSCRIPȚIONÁ, inscripționéz, vb. I. Tranz. A înregistra, a înscrie; a înmatricula. (din inscripție + suf. -ona) (Sursa: MDN )
inscripționá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. inscripționeáză (Sursa: Ortografic )
| inscripționa verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) inscripționa | inscripționare | inscripționat | inscripționând | singular | plural |
| inscripționează | inscripționați |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | inscripționez | (să) inscripționez | inscripționam | inscripționai | inscripționasem |
| a II-a (tu) | inscripționezi | (să) inscripționezi | inscripționai | inscripționași | inscripționaseși |
| a III-a (el, ea) | inscripționează | (să) inscripționeze | inscripționa | inscripționă | inscripționase |
| plural | I (noi) | inscripționăm | (să) inscripționăm | inscripționam | inscripționarăm | inscripționaserăm, inscripționasem* |
| a II-a (voi) | inscripționați | (să) inscripționați | inscripționați | inscripționarăți | inscripționaserăți, inscripționaseți* |
| a III-a (ei, ele) | inscripționează | (să) inscripționeze | inscripționau | inscripționară | inscripționaseră |
* Formă nerecomandată
