Dex.Ro Mobile
INSCRÍPȚIE, inscripții, s. f. 1. Text scurt, de obicei gravat pe piatră, pe metal sau în lemn, pentru a consacra memoria unei persoane, a unui eveniment etc. 2. (Rar) Înscriere, înregistrare, înmatriculare. [Var.: (înv.) inscripțiúne s. f.] – Din fr. inscription, lat. inscriptio, -onis. (Sursa: DEX '98 )

INSCRÍPȚIE s.f. 1. Text scurt gravat pe o piatră, pe o monedă etc. pentru a consacra un fapt oarecare. 2. (Rar) Înscriere, înregistrare. [Pron. -ți-e-, var. inscripțiune s.f. / cf. fr. inscription, lat. inscriptio]. (Sursa: DN )

INSCRÍPȚIE s. f. text gravat sau sculptat pe o piatră, pe o monedă etc. (< fr. inscription, lat. inscriptio) (Sursa: MDN )

INSCRÍPȚIE s. (înv. și reg.) scriptură, (înv.) semn. (O ~ tăiată în piatră.) (Sursa: Sinonime )

INSCRÍPȚIE s. v. înmatriculare, înregistrare, înscriere. (Sursa: Sinonime )

inscrípție s. f. (sil. -ți-e), art. inscrípția (sil. -ți-a), g.-d. art. inscrípției; pl. inscrípții, art. inscrípțiile (sil. -ți-i-) (Sursa: Ortografic )

INSCRÍPȚIE ~i f. Text scurt, gravat sau scris pe un obiect, pentru a păstra o amintire, a consemna o dată sau a indica destinația. [G.-D. inscripției; Sil. in-scrip-ți-e] /<fr. inscription, lat. inscriptio, ~onis (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
inscripție   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular inscripție inscripția
plural inscripții inscripțiile
genitiv-dativ singular inscripții inscripției
plural inscripții inscripțiilor
vocativ singular inscripție, inscripțio
plural inscripțiilor