Dex inrait, inrait, definiţie inrait, dex.ro Mobile

Dex.Ro Mobile

Vezi 4 expresii

ÎNRĂÍ, înrăiesc, vb. IV. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină (mai) rău, (mai) răutăcios. – În + rău. (Sursa: DEX '98 )

ÎNRĂÍT, -Ă, înrăiți, -te, adj. Care a devenit rău, care s-a învechit în răutate, în viciu. – V. înrăi. (Sursa: DEX '98 )

A ÎNRĂÍ ~iésc tranz. A face să se înrăiască. /în + rău (Sursa: NODEX )

A SE ÎNRĂÍ mă ~iésc intranz. A deveni rău; a se umple de răutate; a se încâinoșa. /în + rău (Sursa: NODEX )

ÎNRĂÍ vb. 1. (pop.) a (se) îndrăci, (înv. și reg.) a (se) răi, (reg.) a (se) încâina. (X s-a ~ de tot.) 2. v. agrava. (Sursa: Sinonime )

ÎNRĂÍT adj. v. incorigibil. (Sursa: Sinonime )

înrăí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înrăiésc, imperf. 3 sg. înrăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. înrăiáscă (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări

înrăi verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) înrăi	înrăire	înrăit	înrăind	singular	plural
		(a) înrăi	înrăire	înrăit	înrăind	înrăiește	înrăiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	înrăiesc	(să) înrăiesc	înrăiam	înrăii	înrăisem
	a II-a (tu)	înrăiești	(să) înrăiești	înrăiai	înrăiși	înrăiseși
	a III-a (el, ea)	înrăiește	(să) înrăiască	înrăia	înrăi	înrăise
plural	I (noi)	înrăim	(să) înrăim	înrăiam	înrăirăm	înrăiserăm, înrăisem*
	a II-a (voi)	înrăiți	(să) înrăiți	înrăiați	înrăirăți	înrăiserăți, înrăiseți*
	a III-a (ei, ele)	înrăiesc	(să) înrăiască	înrăiau	înrăiră	înrăiseră

* Formă nerecomandată

înrăit adjectiv		masculin		feminin
înrăit adjectiv		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	înrăit	înrăitul	înrăită	înrăita
nominativ-acuzativ	plural	înrăiți	înrăiții	înrăite	înrăitele
genitiv-dativ	singular	înrăit	înrăitului	înrăite	înrăitei
genitiv-dativ	plural	înrăiți	înrăiților	înrăite	înrăitelor
vocativ	singular	—		—
vocativ	plural	—		—