INOVÁRE, inovări, s. f. Acțiunea de a inova și rezultatul ei; înnoire, inovație. – V. inova. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

INOVÁRE s. inovație, înnoire. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

inováre s. f., g.-d. art. inovării; pl. inovări (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

INOVÁ, inovez, vb. I. Intranz. A face o schimbare, a introduce o noutate într-un domeniu, într-un sistem etc.; a înnoi. ♦ A introduce, a adopta, a propaga o inovație. – Din fr. innover, lat. innovare. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

A INOVÁ ~éz 1. tranz. (domenii de activitate, sisteme tehnice) A supune unei inovații. 2. intranz. A face inovații într-un anumit domeniu de activitate. /<fr. innover, lat. innovare (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

INOVÁ vb. I. intr. A face o schimbare, a introduce o noutate într-un domeniu, într-un sistem etc.; a introduce, a adopta, a propaga o inovație. [< fr. innover, it. innovare]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

INOVÁ vb. I. intr. a face o inovație. II. tr. a introduce o noutate într-un domeniu, sistem etc. (< fr. innover, lat. innovare) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

INOVÁ vb. a înnoi. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

inová vb., ind. prez. 1 sg. inovéz, 3 sg. și pl. inoveáză (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard