INOVÁȚIE, inovații, s. f. Noutate, schimbare, prefacere. ♦ Rezolvare a unei probleme de tehnică sau de organizare a muncii cu scopul îmbunătățirii (productivității) muncii, perfecționării tehnice sau raționalizării soluțiilor aplicate. [Var.: (înv.) inovațiúne s. f.] – Din fr. innovation, lat. innovatio, -onis. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

INOVÁȚIE s.f. Schimbare, introducere a ceva nou într-un sistem, într-o practică, într-o activitate, într-o operație tehnică etc. [Gen. -iei, var. inovațiune s.f. / cf. fr. innovation, lat. innovatio]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

INOVÁȚIE s. f. 1. schimbare, modificare; noutate. 2. rezolvare a unei probleme tehnice sau organizatorice prin adoptarea de soluții moderne, de perfecționări. (< fr. innovation, lat. innovatio) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

INOVÁȚIE s. 1. v. inovare. 2. (concr.) înnoire, modificare, noutate, prefacere, schimbare. (A introdus unele ~ii.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

inováție s. f. novație (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

INOVÁȚIE ~i f. 1) Descoperire tehnică sau organizatorică care constituie o noutate și este introdusă în practică (pentru a mări productivitatea muncii). 2) Achiziție sau realizare nouă (introdusă într-un domeniu de activitate); noutate. [G.-D. inovației] /<fr. innovation, lat. innovatio, ~onis (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard