INODÓR, -Ă, inodori, -e, adj. Care nu emană miros; fără miros. – Din fr. inodore, lat. inodorus. (Sursa: DEX '98 )
INODÓR, -Ă adj. Fără miros. [Cf. fr. inodore, lat. inodorus < in – fără, odor – miros]. (Sursa: DN )
INODÓR, -Ă adj. fără miros. (< fr. inodore, lat. inodorus) (Sursa: MDN )
INODÓR adj. nemirositor. (Substanță ~.) (Sursa: Sinonime )
inodór adj. m. (sil. mf. in-), pl. inodóri; f. sg. inodóră, pl. inodóre (Sursa: Ortografic )
INODÓR ~ă (~i, ~e) Care nu emană nici un miros; lipsit de miros; fără miros. /<fr. inodore, lat. inodorus (Sursa: NODEX )
| inodor adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | inodor | inodorul | inodoră | inodora |
| plural | inodori | inodorii | inodore | inodorele |
| genitiv-dativ | singular | inodor | inodorului | inodore | inodorei |
| plural | inodori | inodorilor | inodore | inodorelor |
| vocativ | singular | inodorule | inodoro |
| plural | inodorilor | inodorelor |
