Dex.Ro Mobile
INOCULÁRE, inoculări, s. f. Acțiunea de a inocula și rezultatul ei; inoculație. – V. inocula. (Sursa: DEX '98 )

INOCULÁRE s.f. Acțiunea de a inocula și rezultatul ei; inoculație. [< inocula]. (Sursa: DN )

INOCULÁRE s. v. vaccinare. (Sursa: Sinonime )

inoculáre s. f. (sil. mf. in-), g.-d. art. inoculării; pl. inoculări (Sursa: Ortografic )

INOCULÁ, inoculez, vb. I. Tranz. 1. A introduce în organism o substanță, un ser, un vaccin pentru precizarea diagnosticului unei boli, experiențe, imunizare etc. 2. Fig. A băga în mintea cuiva anumite concepții, idei etc. [Var.: înoculá, vb. I] – Din fr. inoculer. (Sursa: DEX '98 )

ÎNOCULÁ vb. I. v. inocula. (Sursa: DEX '98 )

A INOCULÁ ~éz tranz. 1) (medicamente, preparate, fluide) A introduce (cu seringa) în organism; a injecta. 2) fig. (pasiuni, idei, concepții) A băga în cap; a sădi în minte. [Sil. in-o-] /<fr. inoculer, lat. inoculare (Sursa: NODEX )

INOCULÁ vb. I. tr. 1. A introduce într-un organism sănătos un ser, un vaccin pentru a-l imuniza. 2. (Fig.) A sădi în mintea cuiva anumite idei, concepții etc. [< fr. inoculer, cf. lat. inoculare]. (Sursa: DN )

INOCULÁ vb. tr. 1. a introduce într-un organism sănătos un ser, un vaccin, pentru a-l imuniza. 2. (fig.) a transmite, a sădi în mintea cuiva anumite idei etc. (< fr. inoculer, lat. inoculare) (Sursa: MDN )

INOCULÁ vb. v. vaccina. (Sursa: Sinonime )

inoculá vb. (sil. mf. in-), ind. prez. 1 sg. inoculéz, 3 sg. și pl. inoculeáză (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
inocula   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) inocula inoculare inoculat inoculând singular plural
inoculea inoculați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) inoculez (să) inoculez inoculam inoculai inoculasem
a II-a (tu) inoculezi (să) inoculezi inoculai inoculași inoculaseși
a III-a (el, ea) inoculea (să) inoculeze inocula inoculă inoculase
plural I (noi) inoculăm (să) inoculăm inoculam inocularăm inoculaserăm, inoculasem*
a II-a (voi) inoculați (să) inoculați inoculați inocularăți inoculaserăți, inoculaseți*
a III-a (ei, ele) inoculea (să) inoculeze inoculau inocula inoculaseră
* Formă nerecomandată

inoculare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular inoculare inocularea
plural inoculări inoculările
genitiv-dativ singular inoculări inoculării
plural inoculări inoculărilor
vocativ singular inoculare, inoculareo
plural inoculărilor

înocula   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) înocula înoculare înoculat înoculând singular plural
înoculea înoculați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) înoculez (să) înoculez înoculam înoculai înoculasem
a II-a (tu) înoculezi (să) înoculezi înoculai înoculași înoculaseși
a III-a (el, ea) înoculea (să) înoculeze înocula înoculă înoculase
plural I (noi) înoculăm (să) înoculăm înoculam înocularăm înoculaserăm, înoculasem*
a II-a (voi) înoculați (să) înoculați înoculați înocularăți înoculaserăți, înoculaseți*
a III-a (ei, ele) înoculea (să) înoculeze înoculau înocula înoculaseră
* Formă nerecomandată

înoculare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular înoculare înocularea
plural înoculări înoculările
genitiv-dativ singular înoculări înoculării
plural înoculări înoculărilor
vocativ singular înoculare, înoculareo
plural înoculărilor