Dex inocula, inocula, definiţie inocula, dex.ro Mobile

Dex.Ro Mobile

INOCULÁ, inoculez, vb. I. Tranz. 1. A introduce în organism o substanță, un ser, un vaccin pentru precizarea diagnosticului unei boli, experiențe, imunizare etc. 2. Fig. A băga în mintea cuiva anumite concepții, idei etc. [Var.: înoculá, vb. I] – Din fr. inoculer. (Sursa: DEX '98 )

INOCULÁ vb. I. tr. 1. A introduce într-un organism sănătos un ser, un vaccin pentru a-l imuniza. 2. (Fig.) A sădi în mintea cuiva anumite idei, concepții etc. [< fr. inoculer, cf. lat. inoculare]. (Sursa: DN )

INOCULÁ vb. tr. 1. a introduce într-un organism sănătos un ser, un vaccin, pentru a-l imuniza. 2. (fig.) a transmite, a sădi în mintea cuiva anumite idei etc. (< fr. inoculer, lat. inoculare) (Sursa: MDN )

INOCULÁ vb. v. vaccina. (Sursa: Sinonime )

inoculá vb. (sil. mf. in-), ind. prez. 1 sg. inoculéz, 3 sg. și pl. inoculeáză (Sursa: Ortografic )

ÎNOCULÁ vb. I. v. inocula. (Sursa: DEX '98 )

A INOCULÁ ~éz tranz. 1) (medicamente, preparate, fluide) A introduce (cu seringa) în organism; a injecta. 2) fig. (pasiuni, idei, concepții) A băga în cap; a sădi în minte. [Sil. in-o-] /<fr. inoculer, lat. inoculare (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări

inocula verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) inocula	inoculare	inoculat	inoculând	singular	plural
		(a) inocula	inoculare	inoculat	inoculând	inoculează	inoculați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	inoculez	(să) inoculez	inoculam	inoculai	inoculasem
	a II-a (tu)	inoculezi	(să) inoculezi	inoculai	inoculași	inoculaseși
	a III-a (el, ea)	inoculează	(să) inoculeze	inocula	inoculă	inoculase
plural	I (noi)	inoculăm	(să) inoculăm	inoculam	inocularăm	inoculaserăm, inoculasem*
	a II-a (voi)	inoculați	(să) inoculați	inoculați	inocularăți	inoculaserăți, inoculaseți*
	a III-a (ei, ele)	inoculează	(să) inoculeze	inoculau	inoculară	inoculaseră

* Formă nerecomandată

înocula verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) înocula	înoculare	înoculat	înoculând	singular	plural
		(a) înocula	înoculare	înoculat	înoculând	înoculează	înoculați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	înoculez	(să) înoculez	înoculam	înoculai	înoculasem
	a II-a (tu)	înoculezi	(să) înoculezi	înoculai	înoculași	înoculaseși
	a III-a (el, ea)	înoculează	(să) înoculeze	înocula	înoculă	înoculase
plural	I (noi)	înoculăm	(să) înoculăm	înoculam	înocularăm	înoculaserăm, înoculasem*
	a II-a (voi)	înoculați	(să) înoculați	înoculați	înocularăți	înoculaserăți, înoculaseți*
	a III-a (ei, ele)	înoculează	(să) înoculeze	înoculau	înoculară	înoculaseră

* Formă nerecomandată