INÓCUL s. m. produs (celule, bacterii, spori) introdus într-un mediu de cultură sau prin inoculație. (< fr. inoculum) (Sursa: MDN )
inóc, inóci, s.m. (înv.) asin sălbatic. (Sursa: DAR )
| inoc substantiv masculin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | inoc | inocul |
| plural | inoci | inocii |
| genitiv-dativ | singular | inoc | inocului |
| plural | inoci | inocilor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
| inocul substantiv masculin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | inocul | inoculul |
| plural | inoculi | inoculii |
| genitiv-dativ | singular | inocul | inoculului |
| plural | inoculi | inoculilor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
