ÎNNĂSCÚT, -Ă, înnăscuți, -te, adj. Care aparține cuiva din naștere, cu care se naște cineva; congenital, nativ. – În + născut (după fr. inné). (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

ÎNNĂSCÚT ~tă (~ți, ~te) (despre însușiri fizice sau psihice) Care aparține cuiva de la naștere; din născare; nativ. /în + născut (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

ÎNNĂSCÚT, -Ă adj. Cu care se naște cineva; congenital. [Cf. fr. inné, lat. innatus]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

ÎNNĂSCÚT, -Ă adj. congenital. (după fr. inné) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

ÎNNĂSCÚT adj. 1. nativ, natural, (înv.) naturalnic. (Daruri, însușiri ~.) 2. congenital, ereditar, moștenit. (Defect fiziologic ~.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

înnăscút adj. m., pl. înnăscúți; f. sg. înnăscútă, pl. înnăscúte (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard