ÎNMULȚÍ, înmulțesc. vb. IV. Refl. și tranz. 1. A spori, a (se) mări în număr sau cantitativ. ♦ Tranz. A face operația înmulțirii; a multiplica. 2. A (se) mări prin reproducere numărul indivizilor din aceeași specie. – În + mult. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

A ÎNMULȚÍ ~ésc tranz. 1) A face să se înmulțească. 2) (numere) A mări de atâtea ori de câte ori indică alt număr; a multiplica. /în + mult (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

A SE ÎNMULȚÍ se ~éște intranz. 1) A crește cantitativ sau numeric; a deveni mai mult (mulți); a se multiplica. 2) (despre organisme) A-și mări numărul de exemplare ale speciei prin generare; a se reproduce; a prolifera. /în + mult (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

ÎNMULȚÍ vb. 1. (MAT.) a multiplica. 2. a mări. (A ~ de patru ori o sumă.) 3. a crește, a se mări, a se ridica, a spori, a se urca, (înv.) a se mulți, a prisosi, a se umnoji. (S-a ~ numărul participanților.) 4. v. îndesi. 5. v. reproduce. 6. v. reproduce. 7. v. prăsi. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

A (se) înmulți ≠ a (se) împuțina (Sursa: Antonime ) Copy to clipboard

înmulțí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înmulțésc, imperf. 3 sg. înmulțeá; conj. prez. 3 sg. și pl. înmulțeáscă (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard