Dex înlemni, inlemni, definiţie înlemni, dex.ro Mobile

A rămâne ca de lemn = a înlemni, a încremeni (din cauza unei surprize, unei emoții etc.)
A rămâne ca lovit de trăsnet = a încremeni, a înlemni (de spaimă, de uimire etc.)
A rămâne tablou = a rămâne surprins, înlemnit
A-i îngheța (cuiva) sângele în vine sau a îngheța sângele (în cineva) = a se speria, a fi cuprins de groază, a înlemni de spaimă
A-i îngheța cuiva inima (sau sângele în vine) = a înlemni, a încremeni

ÎNLEMNÍ, înlemnesc, vb. IV. Intranz. și tranz. A rămâne sau a face să rămână nemișcat de frică, de spaimă sau de uimire; a încremeni, a înmărmuri, a împietri. ♦ Refl. Fig. (Rar) A deveni insensibil, neîndurător; a se împietri. – În + lemn. (Sursa: DEX '98 )

A ÎNLEMNÍ ~ésc intranz. 1) A pierde capacitatea de a se mișca (din cauza unor emoții puternice); a rămâne nemișcat; a împietri; a înmărmuri; a încremeni. ~ de mirare. 2) fig. rar A deveni insensibil (ca un lemn); a se închide în sine; a se împietri. /în + lemn (Sursa: NODEX )

ÎNLEMNÍ vb. 1. v. înmărmuri. 2. a împietri, a încremeni, a înmărmuri, a înțepeni, a paraliza, (înv. și pop.) a mărmuri, (fig.) a îngheța. (A ~ de spaimă.) (Sursa: Sinonime )

înlemni verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) înlemni	înlemnire	înlemnit	înlemnind	singular	plural
		(a) înlemni	înlemnire	înlemnit	înlemnind	înlemnește	înlemniți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	înlemnesc	(să) înlemnesc	înlemneam	înlemnii	înlemnisem
	a II-a (tu)	înlemnești	(să) înlemnești	înlemneai	înlemniși	înlemniseși
	a III-a (el, ea)	înlemnește	(să) înlemnească	înlemnea	înlemni	înlemnise
plural	I (noi)	înlemnim	(să) înlemnim	înlemneam	înlemnirăm	înlemniserăm, înlemnisem*
	a II-a (voi)	înlemniți	(să) înlemniți	înlemneați	înlemnirăți	înlemniserăți, înlemniseți*
	a III-a (ei, ele)	înlemnesc	(să) înlemnească	înlemneau	înlemniră	înlemniseră

* Formă nerecomandată