Dex.Ro Mobile
Vezi 1 expresii

ÎNLĂTURÁ, înlắtur, vb. I. Tranz. A da la o parte, a îndepărta; a delătura; p. ext. a face să dispară. – În + laturi (pl. lui latură). (Sursa: DEX '98 )

A ÎNLĂTURÁ înlătur tranz. A da în lături; a lăsa la o parte; a excepta. /în + lături (Sursa: NODEX )

ÎNLĂTURÁ vb. 1. v. anula. 2. v. scoate. 3. v. curăța. 4. v. suprima. 5. v. ridica. 6. v. exclude. 7. a elimina, a îndepărta, a suprima. (~ cauza răului.) 8. a îndepărta, (fig.) a scutura. (A ~ lanțurile robiei.) 9. (fig.) a răsturna. (L-a ~ de la domnie.) 10. v. evita. 11. v. aplana. (Sursa: Sinonime )

înlăturá vb., ind. prez. 1 sg. înlătur, 3 sg. și pl. înlătură, perf. s. 1 sg. înlăturái (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
înlătura   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) înlătura înlăturare înlăturat înlăturând singular plural
înlătură înlăturați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) înlătur (să) înlătur înlăturam înlăturai înlăturasem
a II-a (tu) înlături (să) înlături înlăturai înlăturași înlăturaseși
a III-a (el, ea) înlătură (să) înlăture înlătura înlătură înlăturase
plural I (noi) înlăturăm (să) înlăturăm înlăturam înlăturarăm înlăturaserăm, înlăturasem*
a II-a (voi) înlăturați (să) înlăturați înlăturați înlăturarăți înlăturaserăți, înlăturaseți*
a III-a (ei, ele) înlătură (să) înlăture înlăturau înlătura înlăturaseră
* Formă nerecomandată