INJURIÁT, -Ă, injuriați, -te, adj. Căruia i s-a adus o injurie. [Pr.: -ri-at] – V. injuria. (Sursa: DEX '98 )
INJURIÁ, injuriez, vb. I. Tranz. A aduce cuiva o injurie; a insulta, a jigni. [Pr.: -ri-a] – Din fr. injurier. (Sursa: DEX '98 )
INJURIÁ vb. tr. a aduce cuiva injurii; a insulta; a ofensa, a jigni. (< fr. injurier) (Sursa: MDN )
INJURIÁ vb. v. insulta, jigni, ofensa, ultragia. (Sursa: Sinonime )
injuriá vb., ind. prez. 1 sg. injuriéz, 3 sg. și pl. injuriáză (Sursa: Ortografic )
| injuria verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) injuria | injuriere | injuriat | injuriind | singular | plural |
| injuriază | injuriați |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | injuriez | (să) injuriez | injuriam | injuriai | injuriasem |
| a II-a (tu) | injuriezi | (să) injuriezi | injuriai | injuriași | injuriaseși |
| a III-a (el, ea) | injuriază | (să) injurieze | injuria | injurie | injuriase |
| plural | I (noi) | injuriem | (să) injuriem | injuriam | injuriarăm | injuriaserăm, injuriasem* |
| a II-a (voi) | injuriați | (să) injuriați | injuriați | injuriarăți | injuriaserăți, injuriaseți* |
| a III-a (ei, ele) | injuriază | (să) injurieze | injuriau | injuriară | injuriaseră |
* Formă nerecomandată
| injuriat adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | injuriat | injuriatul | injuriată | injuriata |
| plural | injuriați | injuriații | injuriate | injuriatele |
| genitiv-dativ | singular | injuriat | injuriatului | injuriate | injuriatei |
| plural | injuriați | injuriaților | injuriate | injuriatelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
